7 decembrie 2010 
- “Pietonul nu știa în ce direcție să se îndrepte, așa că l-am călcat.” – O pedeapsă pe măsura faptei dacă e să mă întrebi pe mine. E și normal când îi vezi nehotărâți așa pe pietoni să te apuce cu zgâlțâială de la călcâi și să-i urci pe capota, sau să-i bagi sub roți … după caz.
- “Cauza indirectă a accidentului a fost un ins mărunt într-o mașină mică cu gura mare.” – Sunt atâtea paradoxuri în fraza asta încât o să mă rezum la a întreba, tâmpit de altfel: care dintre ei avea gura mare, mașina mică sau insul mărunt ?
- “Stâlpul de telefon se apropia repede. Am încercat să virez în afara direcției lui când el m-a lovit în față.” – Am mai zis-o, dar am să mă repet : sună premeditată faza, era evident că vrea să îți dea perversă ca pe Târgu Ocna încă din momentul în care, citez: “se apropia repede”. Da` cu ce l-o fi lovit stâlpul, o fi dat cu pumnu` de l-a julit, sau i-a aplicat un high-low kick în direcția chipului de i-a dărâmat portretul ?
- “Pe un formular de asigurare (șoferul lovise o vaca) :
- Cum ați avertizat dumneavoastră?/- Claxon
- Cum a avertizat celălalt?/- Muuuu!”
Genial, apoteotic, dumnezeiesc … ce să mai, Caragiale s-ar tăvăli prin colb de râs.
- “Apropiindu-mă de intersecție, nu am văzut nici un vehicul venind din dreapta mea, așa că am lovit mașina din față.” – Logic de altfel … dacă din dreapta nu venea nimeni. El pe cine naiba era să lovească? Și când te gândești că toate astea ar fi putut fi evitate numai dacă din dreapta ar fi venit “un vehicul”, atunci probabil că bizonul ar fi avut timp să se asigure “temeinic” și ar fi observat că în fața lui e o alta mașină … geez!
- “Mașina din fata mea a lovit pietonul, dar acesta s-a sculat, așa că l-am lovit și eu”. – Pff, păi cred și eu că l-ai lovit și tu, auzi impertinență să se scoale așa deodată după ce tocmai fură lovit de ăl` din față. Mă mir că nu te-ai dat jos să-i cârpești și două peste ochi. Candoarea cu care spune: “așa că l-am lovit și eu” … e aproape ca o concluzie logică a acțiunii.
sursa: simonspune.wordpress.com
